≡ Menu

Pentru prima dată, cercetătorii au descoperit o legătură funcțională între bacteriile intestinale și apariția bolii Parkinson, una dintre cele mai frecvente tulburări a sistemului motor.

O echipă de cercetători aparținând mai multor instituții din Europa și Statele Unite ale Americii au demonstrat cum schimbarea florei intestinale a cobailor a declanșat manifestarea simptomelor maladiei Parkinson – incluzând chiar și bacteriile prelevate din intestinul subiecților umani ce prezentau această boală.

Descoperirile sugerează o nouă formă de tratament a maladiei: cea mai bună țintă pentru tratament ar fi reprezentată mai degrabă de intestin decât de creier. Cercetătorii speră ca noile informații să poate fi folosite în dezvoltarea probioticelor de „nouă generație”, superioare celor ce pot fi găsite pe rafturile magazinelor alimentare în momentul de față.

„Ne putem imagina că într-o zi, posibil într-un viitor apropiat, pacienților le vor fi prescrise medicamente conținând microorganisme ce îi vor proteja de boală, sau poate chiar pot trata simptomele acestei afecțiuni”, precizează Sarkis Mazmanian, unul dintre cercetătorii echipei și profesor de microbiologie în cadrul Institutului de Tehnologie din California.

Boala Parkinson este o tulburare neurodegenerativă în care celulele cerebrale acumulează o cantitate excesivă a proteinei numite alfa-sinucleină și are drept consecință moartea acestor celule. Pacienții își pierd funcțiile motorii, acuză tremor de repaus și experimentează alte efecte fizice și psihice. Un milion de locuitori ai Statelor Unite ale Americii și până la 10 milioane din lumea întreagă suferă de această afecțiune. Este considerată a doua cea mai frecventă tulburare neurodegenerativă din lume, după boala Alzheimer.
De obicei nu este o consecință a geneticii; cel mai frecvent pare să fie influențată de factorii de mediu.

Cercetările anterioare sugerează o conexiune între flora intestinală și maladia Parkinson, precum și cu alte afecțiuni, ca de exemplu scleroza multiplă. Dar nici o cercetare nu a putut demonstra exact modul în care pot fi asociate cele două.

Cercetătorii au efectuat trei experimente diferite ce demonstrează legătura dintre flora intestinală și tulburarea neurologică.

În primul rând, echipa a procurat două perechi de cobai ce au suferit mutații genetice în scopul de a produce o cantitate excesivă de alfa-sinucleină, proteină ce reprezintă semnul distinctiv al bolii. O pereche de șoareci de laborator posedau un microbiom complet, numele comun al bacteriilor din tractul gastro-esofagian. Cealaltă pereche de cobai nu prezentau bacterii intestinale, erau lipsiți de germeni.

Șoarecii ce nu prezentau germenii încă mai produceau alfa-sinucleină in exces, dar celulele lor nervoase nu stocau proteina. Aceștia prezentau mai puține simptome și obțineau rezultate superioare la testele abilităților motorii menite să imite testele efectuate pacienților.

Cu toate acestea, cobaii ce posedau microbiomul complet au început să acumuleze proteina în celulele nervoase și să prezinte leziuni cerebrale în regiunile specifice pentru un pacient cu boala Parkinson.

După aceea, echipa a hrănit ambele tipuri de șoareci cu anumiți acizi grași cu lanț scurt care în mod normal sunt produși de bacterii în intestin. Cu alte cuvinte, ei urmăreau să vadă dacă până și cobaii lipsiți de germeni ar prezenta simptome dacă cercetătorii ar imita activitatea bacteriilor intestinale.

De această dată, cobaii lipsiți de germeni prezentau simptome ale bolii la nivel neurologic după ce li s-au administrat substanțele chimice.

Această descoperite sugera că în prezența substanțelor chimice anumite tipuri de bacterii intestinale agravează activitatea cerebrală.

==========================

Curs Săptămânal
Qi Gong și Meditație
în fiecare joi, 18:00

ÎNSCRIE-TE AICI

==========================

Spre final echipa a condus un al treilea expriment prelevând mostre de bacterii intestinale de la pacienții ce sufereau de Parkinson, dar și de la indivizi sănătoși în scopul de a le transplanta cobailor lipsiți de germeni ce au produs in exces alfa-sinucleină. În mod remarcabil, șoarecii au început să manifeste simptome. Cu toate acestea, doar bacteriile prelevate de la pacienții ce sufereau de Parkinson au determinat simptomele cobailor. Șoarecii cărora li s-au administrat mostrele indivizilor sănătoși nu au manifestat aceste simptome.

Într-un fel, Mazmanian consideră cel de-al treilea experiment a fi cel mai relevant.

„La prima vedere, această descoperire înseamnă că ceea ce contează nu este prezența sau absența bacteriilor, ci tipurile de bacterii prezente” precizează acesta.

Cu alte cuvinte, poate însemna că intestinele pacienților ce suferă de Parkinson pot prezenta anumite bacterii ce influențează boala, sau nu posedă anumite bacterii benefice ce i-ar putea proteja împotriva acestei afecțiuni.

Mostrele bacteriilor intestinale prelevate de la pacienții cu Parkinson pot face posibil acest lucru. Acestea tind să prezinte anumite tipuri de bacterii ce nu se întâlnesc în cazul indivizilor sănătoși, dar și duc lipsă de cele care se găsesc la aceștia, continuă Mazmanian.

Privind spre viitor, Mazmanian afirmă că echipa sa intenționează să identifice bacteriile specifice benefice sau dăunătoare și să înțeleagă cum acestea ar putea contribui la boală sau ar putea-o preveni, precum și tipurile de tratament care ar produce microbiomul ce ar putea oferi cea mai bună protecție împotriva acestei afecțiuni.

{ 0 comments }

3. Acțiunea fizică nu este singura acțiune

Un alt principiu al wu wei implică liniștirea minții permanent ocupate. Chiar dacă nu suntem pe cale să „facem” ceva fizic, de multe ori mințile noastre sunt mai ocupate ca niciodată. Wu wei înseamnă că nu numai corpul și acțiunile sale trebuie liniștite, este de dorit să ne liniștim și mintea. În caz contrar, nu vom ști cu siguranță unde ne situăm: suntem în fluxul de universal, sau pur și simplu acționăm „ocupați” pentru a ne alinia nevoilor obsesive ale „ego-ului”.

==========================

Curs Săptămânal
Qi Gong și Meditație
în fiecare joi, 18:00

ÎNSCRIE-TE AICI

==========================

Chiar și pe parcursul practicii meditative, suntem încurajați să nu „ne străduim prea tare”. Poate că ați văzut dispozitivele numite „jocurile minții” care au fost instalate în mai multe muzee din SUA. Doi oameni stau unul în fața celuilalt, echipați cu bentițe de care sunt atașați electrozi. Între jucători se află un grup de bile, care pot fi deplasate numai cu undele emise de creier, măsurate sub forma unor curenți electromagnetici prin intermediul benzii. În cazul în care un jucător menține o stare de calm relaxat, în esență, o combinație de unde alfa și theta care sunt produse de creier atunci când acesta este relaxat, mingea se mișcă în sus printr-un tub și este plasată într-un coș. Jucătorul cu cele mai multe „bile” câștigă. Cei care încearcă prea tare, nu reușesc, la fel ca cei care nu se străduiesc suficient. Combinația dintre undele alfa și theta crează o minte wu wei și acesta este motivul pentru care cel care găsește echilibrul va câștiga jocul de fiecare dată.

Lao Zi ne sfătuiește să fim liniștiți și vigilenți, învățând să ascultăm atât propriile noastre voci interioare, cât și vocile mediului exterior într-un mod care să nu creeze interferențe la nivel receptiv. Acest lucru necesită calm, dar și o minte perspicace.

4. A fi una cu Tao înseamnă acceptarea schimbării

Un concept-cheie în daoism, dar și practica wu wei presupune realizarea faptului că există un flux neîncetat de schimbare în natură. Această schimbare este guvernată de legi inalterabile, și rareori percepute de oameni, cu excepția persoanelor care au evoluat în mod conștient. Combaterea acestor legi ale schimbării naturale ar fi o sarcină sisifică. Ați încerca să opriți alternanța anotimpurilor sau răsăritul și apusul soarelui? Odată ce ați observat acest flux al schimbării în natură, puteți aplica principiile wu wei pentru propria transformare.

5. Adevăratul Wu Wei înseamnă să fii rătăcitor, fără scop

Zhuangzi se referă la un tip de existență pe care mulți dintre noi nu s-au gândit vreodată să o ia în considerare. El o numește viața care curge, sau mai poetic „rătăcirea fără scop”. Majoritatea valorilor noastre culturale sunt împotriva asupra acestui tip de a trăi. Dacă nu avem „nici un scop”, suntem adesea considerați persoane cu afecțiuni patologice în contextul stilului modern de viață. Cu toate acestea, a devenit dificil să ne menținem ideea că valorile noastre actuale promovează armonia și echilibrul, fie pentru mediu sau pentru fiecare individ.

El descrie în continuare o persoană iluminată ca fiind acel individ care se trece prin întreaga Creație și se bucură de delicii fără a dori vreodată să devină atașat de oricare parte a acesteia.

Citește și: 5 Secrete ale Wu Wei, principiul daoist al efortului fără efort (I)

Sursa: TheMindUnleashed

{ 0 comments }

Pe măsură ce trecem prin procesul de evoluție, întâlnim mai multe etape. Printre acestea se numără trezirea inițială, apoi realizarea deplină a adevărului, urmată de dezvoltarea discernământului pentru a stabili cursul corect al acțiunii.

Nimeni nu ar încerca să se plimbe cu bicicleta înainte de a construi una, nici nu ar încerca să navigheze pe un ocean fără o barcă. Atunci când lucrurile devin dificile în viață, putem verifica dacă practicăm Wu Wei, pentru a ne rafina acțiunile. Aceasta este arta acțiunii fără efort așa cum a fost descrisă în învățăturile daoiste.

1. Non-acțiune nu înseamnă că nu se întâmplă „nimic”

„Dao nu face nimic și nefăcut încă nimic nu este lăsat”. – Lao Tzu

==========================

Curs Săptămânal
Qi Gong și Meditație
în fiecare joi, 18:00

ÎNSCRIE-TE AICI

==========================

Wu Wei sau 無為, se traduce prin „nici-o acțiune” sau „acțiune fără acțiune”. Acesta este considerat modul „natural” de a face lucrurile, spre deosebire de luptă, opoziție, și forțare, sau opusele lor, lenevirea, sau cedarea în fața inerției. Atunci când suntem aliniați cu Sursa, sau ceea ce Daoiștii numesc, pur și simplu, Dao, nu trebuie să „creăm” ceva. Acest lucru nu trebuie confundat cu ideea de a nu face nimic. Starea de Wu Wei nu ne dă o scuză pentru a sta pe margine, observând viața și criticând acțiunile altora. În schimb, ea descrie acțiunea inspirată a unei persoane care este plină de energie de viață, și care și-a dedicat acțiunile unui scop care susține Unicitatea. Această persoană nu pierde energie, deși se mișcă numai atunci când este momentul potrivit, cu perspicacitate magnifică și cu sprijin aparent magic în spatele acțiunilor efectuate.

2. Cosmosul NU acționează împotriva noastră

Oamenii nu sunt blocați între cer și pământ, sunt cerul și pământul. Pentru a practica wu wei, trebuie să ne dăm seama în primul rând că suntem conectați la Unicitatea tuturor lucrurilor. Cu toate că ar trebui să avem limite clare, ne putem asemui cu copiii care au primit frâu liber pentru a se juca în limitele unui parc frumos, dar care, de asemenea, ar trebui să rămână deschiși la vulnerabilități și lecțiile pe care acest loc le-ar putea avea de învățat. Odată ce suntem deschiși și ne simțim protejați putem începe să observăm natura și să îmbrățișăm energia universală care are la rândul ei fluxuri și refluxuri. De acolo, vom afla când să ne mișcăm în tandem cu acea energie – care curge prin propriile noastre acțiuni, în conformitate cu Unicitatea tuturor lucrurilor.

Citește și: 5 Secrete ale Wu Wei, principiul daoist al efortului fără efort (II)

Sursa: TheMindUnleashed

{ 0 comments }

Respirația nu are doar rolul de a întreține aportul de oxigen necesar vieții; recent cercetătorii au descoperit că este legată de funcționarea creierului și comportament.

Oamenii de știință de la Northwestern Medicine au descoperit pentru prima dată că ritmul respirației este sursa activității electrice a creierului uman, că îmbunătățește judecățile emoționale și calitatea memoriei.

Aceste efecte asupra comportamentului depind în mod critic de modul în care alegem să efectuăm respirația, pe nas sau pe gură.

În cadrul studiului, indivizii au fost capabili să identifice o figură înspăimântătoare mult mai repede dacă trăgeau aerul în piept, decât dacă ar fi expirat. Indivizii, de asemenea, au fost mult mai probabil să-și amintească un obiect în cazul în care l-au întâlnit pe respirație inhalată decât pe cea expirată. Efectul a dispărut dacă respirația a fost efectuată pe gură.

„Una dintre cele mai importante descoperiri în acest studiu este faptul că există o diferență dramatică în activitatea creierului în amigdala și cea din hipocamp în timpul inhalării, comparativ cu expirația”, a declarat autorul principal Christina Zelano, profesor asistent de neurologie de la Universitatea Northwestern Feinberg School of Medicine. „Când respirăm, am descoperit, că de fapt stimulăm neuronii din cortexul olfactiv, amigdală și hipocamp, aflați peste tot în sistemul limbic”.

==========================

Curs Săptămânal
Qi Gong și Meditație
în fiecare joi, 18:00

ÎNSCRIE-TE AICI

==========================

Studiul a fost publicat pe 6 decembrie, în Journal of Neuroscience.

Autorul principal este Jay Gottfried, profesor de neurologie la Feinberg.

Amigdala este puternic legată de prelucrarea emoțională, în special, emoțiile legate de frică. Așa că oamenii de știință au cerut unui număr aproximativ de 60 de subiecți să ia decizii rapide cu privire la expresiile emoționale vizionate pe rând în mediul de laborator în timp ce le-a înregistrat respirația. În urma vizualizării imaginilor cu chipuri care prezintă expresii ale fricii, sau de surpriză, subiecții au trebuit să indice, cât de repede au putut, ce emoție exprima fiecare față.

Când fețele au fost proiectate în timpul inhalării, subiecții au recunoscut că au resimțit teama mult mai repede decât atunci când s-au întâlnit cu acestea în timpul expirației. Acest lucru nu a fost valabil și pentru fețele care au exprimat surpriză. Aceste efecte s-au diminuat atunci când subiecții au efectuat aceeași sarcină în timp ce respirau folosind gura. Astfel, efectul a fost specific la stimuli de anxietate numai în timpul respirației nazale.

Într-un experiment efectuat cu scopul de a evalua funcția memoriei – legată de hipocampus – acelorași subiecți le-au fost prezentate imagini ale obiectelor de pe un ecran de calculator pe care au fost rugați să le memoreze. Mai târziu, ei au fost rugați să-și amintească acele obiecte. Cercetătorii au descoperit că amintirile au fost mai exacte dacă s-au confruntat cu imaginile în timpul inhalării.

Constatările implică faptul că respirația rapidă poate conferi un avantaj atunci când cineva se află într-o situație periculoasă, a spus Zelano.
„Dacă sunteți într-o stare de panică, ritmul de respirație devine mai rapid”, a spus Zelano. „Ca rezultat veți petrece proporțional mai mult timp inhalând decât atunci când sunteți într-o stare de calm. Astfel, răspunsul înnăscut al organismului nostru, acela de a se teme când respirația este mai rapidă ar putea avea un impact pozitiv asupra funcției cerebrale și ca rezultat vor scădea timpii de răspuns mai rapid la stimuli periculoși din mediul înconjurător”.

O altă perspectivă potențială a cercetării este dată de influența mecanismelor de bază ale meditației sau respirației concentrate. „Când inhalați, vă aflați pe cale să sincronizați oscilațiile creierului în întreaga rețea limbică”, a remarcat Zelano.

{ 2 comments }

De ce ne-a luat atât de mult timp pentru a identifica un nou organ uman? Ce face mezenterul și cât de des „descoperim” organe noi?

Cu toții suntem, în general, de acord că 2016 va intra în istorie ca unul dintre cei mai neplăcuți ani. Dar, dacă privim partea pozitivă a acestuia, fiecare dintre noi am primit un nou organ intern. Asta e ceva, nu? Este vorba de clasificare, într-adevăr.

Se pare că gruparea de țesuturi cunoscută sub numele de mezenter a fost recent actualizată la statutul de organ, de către cei care sunt plătiți pentru a clasifica astfel de lucruri.

Organul era cunoscut anterior ca un țesut ce formează un pliu în căptușeala interioară a trunchiului care suspendă și atașează organele din cavitatea abdominală.

==========================

Curs Săptămânal
Qi Gong și Meditație
în fiecare joi, 18:00

ÎNSCRIE-TE AICI

==========================

Așadar, cum a reușit o grupare de celule să fie promovată de la țesut la organ? Este destul de interesant, de fapt.

Mezenterul face parte din sistemul digestiv. Este un dublu strat al peritoneului, o membrană prezentă în cavitatea abdominală. Nu este un organ „plin”, cum e inima sau plămânii. Deține un fel de rețea de vase venoase care face legătura cu arterele principale ale abdomenului și intestinului. Mezenterul leagă intestinele de pereții abdomenului.

Rolul de „ancoră” contribuie la menținerea tuturor elementelor sistemului intestinal la locul lor. Pe de altă parte, mezenterul are și un rol de „feeder” – asigură vascularizarea intestinului subțire și a unei părți din intestinul gros prin artera mezenterică, aflată în mezenter. În fine, organul are și un rol de depozitare. Este o membrană care participă la acumularea grăsimii abdominale în corp.

Încă din Renaștere, Leonardo da Vinci este cel care a descoperit prezența acestui organ în corpul uman. Considerându-se că are o structură fragmentată și multiplă, a fost mult timp ignorat de specialiști. Această abordare este acum respinsă de cercetările profesorului J. Calvin Coffey : „Descrierea anatomică ce i s-a făcut timp de 100 de ani este incorectă. Este un organ complex, departe de a fi fragmentat. Este vorba de o singură structură organică a unui singur țesut”, scrie profesorul.

„Când înțelegem funcționarea unui organ, putem identifica dereglările, bolile. Noi am stabilit anatomia și structura sa. Următoarea etapă va fi funcționarea”, explică profesorul J. Calvin Coffey. „Atunci când vom înțelege și funcționarea, se pot identifica dereglările, maladiile. Asamblând totul, înseamnă știința mezenterică, adică baza pentru o nouă categorie științifică și medicală”, adaugă profesorul.

Unii specialiști sunt de părere că rolul mezenterului a fost subestimat în apariția unor boli precum diabetul sau boala Crohn (o maladie inflamatorie cronică a sistemului digestiv) și în general a tuturor tulburărilor de metabolism.

Sursa: Seeker

{ 1 comment }

O LIMBĂ UNIVERSALĂ

Cercetările în curs de desfășurare arată că bacteriile sunt excelente în comunicare doar că aceasta nu are loc în felul în care ne așteptăm. Oamenii de știință cunosc faptul că bacteriile pot comunica folosind semnale chimice printr-o abilitate numită detectare cvorum. Prin folosirea acestui limbaj chimic, bacteriile pot coordona atacuri și strategii de apărare. Acum, mai multe studii despre comportamentul bacteriilor au arătat că nu numai că bacteriile pot vorbi cu alți membri ai aceleiași specii prin cvorum detectare, dar ele pot comunica și cu alte specii de bacterii prin semnale electrice.

În timp ce studia un biofilm de bacterii, cercetătorul Liu Jintao a observat ceva ciudat în legătură cu natura dezvoltării acestuia. Expansiunea filmului a avut loc în cicluri de două ore lungi de expansiune urmate de perioade de inactivitate. Aceste porniri și opriri succesive ale activității au permis bacteriilor sincronizarea în condiții reciproc avantajoase a activității tuturor bacteriilor de pe biofilm. În cazul în care celulele exterioare au continuat să se extindă nereglementat lăsând celulele din centru fără suficienți nutrienți, activitatea de sincronizare a permis marginilor biofilmului să se prăbușească peste centru.

==========================

Curs Săptămânal
Qi Gong și Meditație
în fiecare joi, 18:00

ÎNSCRIE-TE AICI

==========================

Pentru că biofilmele din diverse localizări sunt formate din comunități de bacterii aparținând unor specii diferite, cercetătorii știau că bacteriile ar trebui să comunice prin bariera evolutivă a speciilor pentru a realiza acest tip de coordonare. Din moment ce bacteriile nu pot comunica între specii, folosind cvorum detectare, altceva trebuie să le permită să vorbească. Atunci a fost momentul în care un alt membru al echipei de cercetători, Arthur Pringle, a observat că bacteriile folosesc semnale electrice în loc de cele chimice.

Folosind înfometarea ca indicator, bacteriile sunt capabile să-și deschidă porii, cunoscuți și sub numele de canale de ioni. Apoi eliberează ioni de potasiu încărcați pozitiv prin acești pori. Celulele vecine simt aceste molecule și, la rândul lor, își deschid proprii pori, eliberând mai mulți ioni, și așa mai departe până la marginile biofilmului. Acest proces imită îndeaproape comportamentul neuronilor. Concluziile au fost publicate in revista Nature.

Constatările studiului sunt în curs de analiză pentru a explica modul în care, eventual, coloniile bacteriene, cum ar fi cele din gură, devin atât de bine coordonate. Karine Gibbs de la Universitatea Harvard, se întreabă dacă unele dintre aceste bacterii ar putea fi folosite pentru produsele alimentare, „ca în cazul sirenelor mitice care așteptau navele la mal”.

Sursa: Futurism

{ 0 comments }