Medicină chineză: Teoria organelor Zang-Fu – Plămânii și Intestinul Gros

Plămânul este situat în piept, face legătura cu gâtul și se deschide în nas. Principalele sale funcții fiziologice și indicatori sunt: 1) dominarea qi-ului și controlul respirației; 2) controlul dispersiei și mișcării de coborâre a qi; 3) reglementează transformarea apei; și 4) se conectează la exterior cu pielea și părul. Au, de asemenea, o relație externă și internă cu intestinul gros.

Controlează funcția de dispersie și coborâre

Funcția de dispersie și de coborâre implică buna distribuție de qi, sânge, și fluide din corp către organele Zang-fu, canalele colaterale, mușchi, piele și păr. Funcția descendentă înseamnă că qi-ul pulmonar este clar și coboară. Plămânul este situat în partea superioară jiao (cavitatea toracică) și qi-ul său curge în mod normal, în jos. În cazul în care qi-ul plămânilor nu reușește să coboare și urcă, atunci qi-urile se vor reuni împreună în plămâni și se vor manifesta ca pieptul înfundat, tuse, astm, etc.

Cele două funcții de dispersie și de coborâre, cu toate că opuse una față de alta, acționează la unison. În cazul în care funcția de dispersie nu este normală, qi-ul pulmonar nu va curge în jos și vice-versa. Curgerea qi-ului către porțiunea inferioară a corpului permite menținerea unui tract respirator neobstrucționat, respirația uniformă, și asigură un schimb normal al aerului în plămâni.

Plămânii depozitează şi controlează energia vitală. La nivelul lor se realizează schimbul de gaze, ceea ce face posibilă întreaga activitate a organismului. Plămânii au rolul de a purifica energia vitală inspirată odată cu aerul. Alături de splină şi rinichi, plămânii controlează căile de trecere a apei prin vezica urinară. Dacă plămânii se îmbolnăvesc, apare tusea, dispneea, stagnarea apei şi excesul de umiditate în corp.

Activitatea plămânilor este corelată cu funcțiile pielii. Pielea, prin porii de la suprafața corpului, îndeplinește o funcție de protecție faţă de factorii agresivi din exterior. Atunci când energia plămânilor este în echilibru, pielea constituie o barieră de netrecut pentru energia externă nocivă, astfel că aceasta nu poate pătrunde în corp. Dacă apare un deficit energetic la nivelul plămânilor, factorii patogeni externi pot pătrunde prin piele, instalându-se o stare de boală de tipul răcelii cu dureri de gât, tuse, guturai.

Plămânii se deschid în nas – „fereastra” de comunicare cu exteriorul. Transportul gazelor în procesul respirației se face prin căile respiratorii, care pornesc de la nas.

Plămânii sunt cuplați cu intestinul gros. În cadrul acestei perechi de organe, plămânii reprezintă partea interioară, iar intestinul gros partea exterioară. În momentul în care, la nivelul plămânilor, apare un dezechilibru energetic, acesta se poate transmite intestinului gros, care se îmbolnăvește (probleme de tranzit intestinal, constipații, diaree).

***
Medicină chineză: Teoria organelor Zang-Fu – Rinichii și vezica urinară
Medicină chineză: Teoria organelor Zang-Fu – Splina și Stomacul
Medicină chineză: Teoria organelor Zang-Fu – Ficatul
Medicină chineză: Teoria organelor Zang-Fu – Inima
Medicină chineză: Teoria organelor Zang-Fu – Plămânii și Intestinul Gros
Medicină chineză: Teoria organelor Zang-Fu – Pericardul și Meridianul „Trei focare”