Mintea noastra poate fi descrisa prin doua caracteristici:
- A. starea de veghe (sau absenta ei)
- B. gandurile (sau absenta lor)
Daca luam cele doua criterii de mai sus si le transformam in axe, obtinem un grafic cu patru cadrane sau patru stari ale mintii.
1. Minte in stare „adormita” cu ganduri, adica vorbim de somn cu vise aici.
Cele mai clare vise apar in asa-numitele perioade REM. Perioadele REM ocupa cam 20-25% din timpul somnului, undeva intre 90 si 120 de minute / zi.
Visele sunt benefice pentru consolidarile de memorie si rezolvarea starilor emotionale conflictuale.
2. Minte in stare „adormita” fara ganduri sau somn profund fara vise care ne ajuta sa ne regeneram la nivel celular, neuronal si psihic.
In total, in conditii normale, oamenii dorm cam 7-8 ore zilnic.
Daca scadem cele 2 ore de vise, obtinem cam intre cinci si sase ore de somn profund fara vise.
3. Minte in stare de veghe cu ganduri sau starea normala din timpul zilei.
In aceasta configuratie a mintii ne desfasuram activitatea normala cotidiana.
Perioada ajunge, in cazul unui adult, undeva pe la 16 ore / zi (asta daca nu dormim la amiaza).
4. Minte in stare de veghe fara ganduri
Asa „meditam”, de fapt.
Daca primele 3 stari sunt naturale, adica apar si se succed fiziologic fara prea mare efort, cea de-a patra configuratie presupune antrenament.
Habar n-am de ce, dar copiii obtin foarte usor aceasta stare, in timp ce adultii isi pierd abilitatea de a medita.
Or fi schimbarile hormonale sau/si modificarile psiho-emotionale?
Nu stiu.
Sunt sigur, insa, de un lucru.
Pe masura ce devenim adulti, ne „infectam” cu tot felul de „virusi mentali” (asemeni unui computer).
Meditatia reprezinta in aceasta analogie „dezinfectarea” sau „antivirusul „.
Pentru ca de la o anumita varsta in sus, la unii de la 3-4 ani, altii de la 5-6 ani, la altii de la 11-12 ani,
deci in principiu undeva intre 3 si 12 ani,
„personalitatea” se dezvolta si acapareaza-suprima „esenta”… sau „sufletul” sau „sinele”, si ii ia locul „in mintea noastra”.
In limbajul Taoist, spiritul postnatal suprima spiritul prenatal, ii ia locul si ii blocheaza dezvoltarea lasandu-l intr-o stare potentiala la unii, iar la altii anihilandu-l complet, ca „cei 3 viermi care paraziteaza cele 3 tantien-uri”.
De unde provine spiritul prenatal? Din societate: te nasti si cresti intr-un „asylum”, ajungi ca ei. Nu ajungi ca ei, esti marginalizat, diagnosticat ca freak, autist, neadaptat, etc.
(Nu ca un freak sau un autist sau un boem ar fi un taoist cultivator – asta se cheama formatory thinking – sunt doar niste oameni care stau cu fundul in 2 luntri, prinsi intre 2 lumi, si nu ajung nicaieri, nu cultiva nici personalitatea nici esenta pentru ca ambele se blocheaza reciproc.)
Meditatia e de fapt o revenire la starea naturala, o „cultivare” a spiritului prenatal, a „omului real” in detrimentul omului imaginar.